miercuri, 1 aprilie 2015

Triumful Iubirii!

       Silence

"A day of Silence
Can be a pilgrimage in itself.
A day of Silence
Can help you listen
To the Soul play
Its marvellous lute and drum.
Is not most talking
A crazed defence of a crumbling fort?
I thought we came here
To surrender in Silence,
To yield to Light and Happiness,
To Dance within
In celebration of Love’s Victory!"

              Renderings of Hafiz: by Daniel Ladinsky.

                                                  

Imbratisare de Natura, imbratisare de sapun, ca semn al triumfului Iubirii!

Sapun in plina eclipsa de Soare

Din punctul de Lumină din mintea lui Dumnezeu
Să izvorască Lumina în mintea oamenilor,
Lumina să coboare pe Pământ.
Din punctul de Dragoste din inima lui Dumnezeu
Să izvorască Dragoste în inimile oamenilor,
Hristos să se reîntoarcă pe Pământ.
Din centrul în care voinţa lui Dumnezeu e cunoscută,
Scopul să conducă micile voinţe ale oamenilor,
Scopul pe care Maeştrii îl cunosc şi îl servesc.
Din centrul pe care îl numim rasa umană,
Să se realizeze planul Dragostei şi al Luminii
Şi să pecetluie poarta unde se află răul.
Fie ca Lumina, Dragostea şi Puterea
Să restabilească PLANUL pe Pământ.
Şi fie ca noi toţi să împlinim partea noastră!”
(Marea Invocaţie)

Incerc sa sugerez ca acum cand forta soarelui e ocultata (masa neagra de cacao) fiecare din noi (firicelele albe de sare ) sa sustina Fortele Luminii cu Lumina Interioara, cu Dragostea Pura dinlauntrul inimii.



http://adinafenechiu.blogspot.ro/2015/03/luna-noua-in-pesti-si-eclipsa-totala-de.html  


 Simbolul Sabian al planetei Jupiter imi ocupa cotloanele auzului,soptindu-mi iar si iar ,neîntrerupt mesajul, refuzând sa se disipeze spre neant :lasa sufletul sa vorbească, lasa sufletul sa se manifeste !
Si asa voi face! Am zis !

Povestea unei pustoaice !

          A fost odată ca niciodată, asa cum bine începe orice poveste...o fiinta minunata, cu ochi stralucitori si negri, extrem de bine creionati si expresivi.
Din acesti ochi migdalati si veseli, iesea usor la iveală o imensa putere, o imensa bucurie de Viata.Era intr-adevăr răsfătată de toate fiintele din jur , ce o înconjurau  zilnic intr-o aura de grija, atentie si iubire.
Ea zâmbea si jucăriile ii răspundeau, avea un dialog ludic cu luna si cu stelele, cu Soarele, cu plantele ,cu elementalii ce convietuiau lângă ele, îsi era ei suficientă si se iubea pe Ea pentru ce era.
Zilnic acea lumina strălucitoare din ochi se revela tot mai puternic si mai puternic.
Si toate acestea S-au derulat lin pana  intr-o zi , cand tot acest răsfăt interior si exterior,aceasta Bucurie Pura cu care ea a venit pe Pământ a început sa paleasca,sa nu o mai poată exprima...
Zi de zi, ceas de ceas, puterea si expresivitatea, răsfătul si vitalitatea se diminuau considerabil.
Pustoaica "răsfătată"din paradis a palit.Orice demers extrinsec ei de căutare a unui ajutor era inutil.
Extrem de inteligenta, a început sa caute in zonele lăuntrice intrinseci ,doar doar S-o fi pierdut lumina in cotloanele subterane ale sufletului.Din păcate acele ascunzisuri aveau nevoie de o mare doza de constienta, din care  pierduse odată cu răsfătul.
             A învătat lent ca orice zbatere era inutila, pierdea si mai multă putere.
A devenit o fosta "pustoaică" răsfătată ce tânjea mereu după Coltul ei de rai unde alinturile ii erau familiare , unde tandretea nu era exagerata si plăcerea vietii o experimenta din plin.
Ochii si-au păstrat conturul dar exprimarea nu era la fel de vie.Erau terni si tristi.
             Lucrurile au evoluat asa pana intr-o zi ,cand din neant , de nicăieri intalneste un pustan "rasfatat", cu note de aroganta delicata  a cărui adulmecare ii reaminteste de răsfăt.
Acest pustan era Oglinda ce-i permitea sa realeaga răsfătul.Sa revină in zone primordiale de lumina, atât de dragi si de uitate.
El nu uitase răsfătul, il asezonase inconstient pe alocuri cu note de mândrie si infumurare, cu arome de trufie si nonsalanta.
Dar aceste "scrijeliri"exterioare  ale lui, adăugate Suprafetei lucioase si netede, nu reuseau sa acopere scânteia rasfatului de la început de lume.
 Durerea ei  era atât de mare încât desi Oglinda ii era in fata, Ea nu se putea apropia .
Insa ,pana la urma dilatandu-si simturile si expansionandu-si împreuna constienta, reuseste sa experimenteze prin El acel răsfăt pierdut si sa reintre in posesia propriei Pustoaice răsfătate."

                             


Ea si el. Oglinda si Oglindire.Proiectie si Reflectare.Feminin si Masculin...

Sapun de Echinoctiu

Adina a  "coborat "din Ceruri o noua postare ,o noua învătătura,o noua simtire!
Ceea ce transmitea ea atât de minunat , mie imi suna cam asa: sa ne lărgim orizontul, sa fim receptivi, sa ascultam atent ghidarea Universului, sa ne acordam simtirea la ritmuril
e vibrante ale inimii, sa asiguram Focului Sacru interior suficient combustibil ,depozitat in eprubete tainice ,pline cu entuziasm, bucurie si pasiune, sa ajutam la saltul cuantic al Terrei prin schimbările constiente petrecute in Aici si Acum, transmutandu-l pe "a face" in "a fiinta".
Multumeeeesc Draga mea!


 http://adinafenechiu.blogspot.ro/2015/03/echinoctiul-de-primavara-21-martie-2015.html

Cu aceasta vibratie am alchimiat si un sapun de Echinoctiu.El e practic un remember a doua sapunuri dragi, cel cu sare si cel cu carbune vegetal, acum comprimate in unul singur.
                          
                                

Primavara 2015

      Dornica de a reface conexiunea cu padurea , cu plantele, cu copacii ei, curioasa asupra gradului de avansare a vegetatiei,am decis sa vizitez acest templu sacru al naturii.
Deja de la poteca ce serpuieste lin in urcare, simt mirosul pamantului, mirosul caracteristic litierei, al frunzelor toamnei, adunate rand pe rand,una cate una ,hotarate sa formeze covorul tainic al padurii, cel ce hraneste pamantul si protejeaza vegetatia de mantia rece a iernii.
      Inca de la intrarea in acest templu natural, imi ajustez cadenta si greutatea pasilor astfel incat sa nu strivesc minunatele plantute din flora spontana ce s-au trezit la viata sub impulsul vital al razelor soarelui.
Ma asez apoi, langa 2 trunchiuri de copac ingemanate ,admirand privelistea ce se deschidea privirii.
Auzul capteaza cu precizie sunete grosiere din padure,susurul apei, adierea lina a vantului, trosnetul crengilor uscate ,dar si sunete mai rafinate.
Era sunetul de la inceputul Creatiei,un sunet plin de pace si de armonie, un sunet al trezirii, al renasterii, al vietii.
Acum il auzeam constient pentru prima data iar plapandele plantute in ascensiunea lor aeriana mi-l aduceau aminte.
Aceea era energia feminina a creatiei deoarece copacii imi suierau puternic a sustinere, protectie, veghere atenta a procesului, emanand puternic energie masculina.
Totul avea un sens atat de profund ,incat cuvintele sunt aride, seci, incapabile sa relateze trairea.
Si... ca spectacolul si miracolul vietii sa fie intreg, la cativa pasi in fata mea, o ciuta si un cerb isi serveau elegant pranzul din vlastarii proaspeti abia mijiti printre frunzele uscate.
Ne priveam ochi in ochi, ne transfiguram reciproc si simteam cum emergenta iubirii din inimile noastre se intrepatrunde.
Parca eram acolo, impreuna, dintotdeauna.
Imi ridic incet privirea pe cei 2 copaci imbratisati si observ  martorii tacuti ai procesului, cei ce reprezinta poate una dintre cele mai vechi forme de viata de pa Terra :muschii si lichenii.
Sunt plante in etate , dar fara ele procesul nu are loc.
Si dintr-o data totul a devenit magic:oameni-animale-plante-pietre-forme primare de viata-apa-aer-pamant configurand tabloul armoniei si al iubirii.
Sfarsitul acelei stari cuantice a fost marcat de fuga rapida si zgomotoasa a unui iepure, venit parca sa incheie nemiscarea, sa ma determine sa revin la realitatea ordinara.
Si de atunci ma tot intreb si ma intreb :ce ne opreste pe noi oamenii ( caci ne sta in putere)sa reconfiguram acea armonie chiar acum pe Pamant?