A fost odată ca niciodată, asa cum bine începe orice poveste...o
fiinta minunata, cu ochi stralucitori si negri, extrem de bine creionati
si expresivi.
Din acesti ochi migdalati si veseli, iesea usor la
iveală o imensa putere, o imensa bucurie de Viata.Era intr-adevăr
răsfătată de toate fiintele din jur , ce o înconjurau zilnic intr-o
aura de grija, atentie si iubire.
Ea zâmbea si jucăriile ii răspundeau, avea un dialog ludic cu luna si cu stelele, cu Soarele, cu
plantele ,cu elementalii ce convietuiau lângă ele, îsi era ei suficientă
si se iubea pe Ea pentru ce era.
Zilnic acea lumina strălucitoare din ochi se revela tot mai puternic si mai puternic.
Si
toate acestea S-au derulat lin pana intr-o zi , cand tot acest răsfăt
interior si exterior,aceasta Bucurie Pura cu care ea a venit pe Pământ a început sa
paleasca,sa nu o mai poată exprima...
Zi de zi, ceas de ceas, puterea si expresivitatea, răsfătul si vitalitatea se diminuau considerabil.
Pustoaica
"răsfătată"din paradis a palit.Orice demers extrinsec ei de căutare a
unui ajutor era inutil.
Extrem de inteligenta, a început sa caute in
zonele lăuntrice intrinseci ,doar doar S-o fi pierdut lumina in
cotloanele subterane ale sufletului.Din păcate acele ascunzisuri aveau
nevoie de o mare doza de constienta, din care pierduse odată cu
răsfătul.
A învătat lent ca orice zbatere era inutila, pierdea si mai multă putere.
A
devenit o fosta "pustoaică" răsfătată ce tânjea mereu după Coltul ei de
rai unde alinturile ii erau familiare , unde tandretea nu era exagerata
si plăcerea vietii o experimenta din plin.
Ochii si-au păstrat conturul dar exprimarea nu era la fel de vie.Erau terni si tristi.
Lucrurile
au evoluat asa pana intr-o zi ,cand din neant , de nicăieri intalneste
un pustan "rasfatat", cu note de aroganta delicata a cărui adulmecare
ii reaminteste de răsfăt.
Acest pustan era Oglinda ce-i permitea sa realeaga răsfătul.Sa revină in zone primordiale de lumina, atât de dragi si de uitate.
El nu uitase răsfătul, il asezonase inconstient pe alocuri cu note de mândrie si infumurare, cu arome de trufie si nonsalanta.
Dar
aceste "scrijeliri"exterioare ale lui, adăugate Suprafetei lucioase si
netede, nu reuseau sa acopere scânteia rasfatului de la început de
lume.
Durerea ei era atât de mare încât desi Oglinda ii era in fata, Ea nu se putea apropia .
Insa
,pana la urma dilatandu-si simturile si expansionandu-si împreuna
constienta, reuseste sa experimenteze prin El acel răsfăt pierdut si sa
reintre in posesia propriei Pustoaice răsfătate."
Ea si el. Oglinda si Oglindire.Proiectie si Reflectare.Feminin si Masculin...
