miercuri, 1 aprilie 2015

Povestea unei pustoaice !

          A fost odată ca niciodată, asa cum bine începe orice poveste...o fiinta minunata, cu ochi stralucitori si negri, extrem de bine creionati si expresivi.
Din acesti ochi migdalati si veseli, iesea usor la iveală o imensa putere, o imensa bucurie de Viata.Era intr-adevăr răsfătată de toate fiintele din jur , ce o înconjurau  zilnic intr-o aura de grija, atentie si iubire.
Ea zâmbea si jucăriile ii răspundeau, avea un dialog ludic cu luna si cu stelele, cu Soarele, cu plantele ,cu elementalii ce convietuiau lângă ele, îsi era ei suficientă si se iubea pe Ea pentru ce era.
Zilnic acea lumina strălucitoare din ochi se revela tot mai puternic si mai puternic.
Si toate acestea S-au derulat lin pana  intr-o zi , cand tot acest răsfăt interior si exterior,aceasta Bucurie Pura cu care ea a venit pe Pământ a început sa paleasca,sa nu o mai poată exprima...
Zi de zi, ceas de ceas, puterea si expresivitatea, răsfătul si vitalitatea se diminuau considerabil.
Pustoaica "răsfătată"din paradis a palit.Orice demers extrinsec ei de căutare a unui ajutor era inutil.
Extrem de inteligenta, a început sa caute in zonele lăuntrice intrinseci ,doar doar S-o fi pierdut lumina in cotloanele subterane ale sufletului.Din păcate acele ascunzisuri aveau nevoie de o mare doza de constienta, din care  pierduse odată cu răsfătul.
             A învătat lent ca orice zbatere era inutila, pierdea si mai multă putere.
A devenit o fosta "pustoaică" răsfătată ce tânjea mereu după Coltul ei de rai unde alinturile ii erau familiare , unde tandretea nu era exagerata si plăcerea vietii o experimenta din plin.
Ochii si-au păstrat conturul dar exprimarea nu era la fel de vie.Erau terni si tristi.
             Lucrurile au evoluat asa pana intr-o zi ,cand din neant , de nicăieri intalneste un pustan "rasfatat", cu note de aroganta delicata  a cărui adulmecare ii reaminteste de răsfăt.
Acest pustan era Oglinda ce-i permitea sa realeaga răsfătul.Sa revină in zone primordiale de lumina, atât de dragi si de uitate.
El nu uitase răsfătul, il asezonase inconstient pe alocuri cu note de mândrie si infumurare, cu arome de trufie si nonsalanta.
Dar aceste "scrijeliri"exterioare  ale lui, adăugate Suprafetei lucioase si netede, nu reuseau sa acopere scânteia rasfatului de la început de lume.
 Durerea ei  era atât de mare încât desi Oglinda ii era in fata, Ea nu se putea apropia .
Insa ,pana la urma dilatandu-si simturile si expansionandu-si împreuna constienta, reuseste sa experimenteze prin El acel răsfăt pierdut si sa reintre in posesia propriei Pustoaice răsfătate."

                             


Ea si el. Oglinda si Oglindire.Proiectie si Reflectare.Feminin si Masculin...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu