Minutarul era borna de kilometraj.Pierdeai dorinta de a controla timpul, exact ca in copilarie,cand nu-ti pasa de timp.Redeveneam copil.Ma bucuram de iepurasul ce topaia pe podeaua supermarketului, uitam sa ma revolt, asemenea unui adult care e constient ca, in magazin, e total neigienic sa aduci iepuri.
Ma minunam de rucsacul minuscul al batranelului din fata mea,care inainta cu pasi marunti, in dorinta de a ajunge ca si mine ,la Compostela.
Cautam cu privirea piticii din padure, spiridusii, zanele...Cantam, fluiream,ma strambam.
Nu-mi mai pasa nici de acea lege nescrisa de pe Camino ,care zicea ca cel care vine din urma ta trebuie sa salute.Ii salutam pe toti,nu mai avea nici o importanta regula care acum imi parea absurda.Acum conta doar ca salutul e al celui care il da. Il dadeam cu drag la toti, indiferent de mina pe care o afisau.M-am oprit langa gardul unei canise ,din spatele caruia se auzea latratul a zeci de caini si am vorbit cu ei.: Sunteti prietenii mei,va iubesc pe toti ,le-am spus..."
Citat din El Camino, Pelerinaj catre sine al Iuditei Pelea
Draga mea prietena, Iudita ,dupa episodul Camino , isi continua cu pasi siguri ascensiunea ca uman si spirit deopotriva ,dar in alte "zone", pe alte dimensiuni si meleaguri.
Asa se face ca Sapunul Camino ii este revelat intr-o noapte lina, la cota 1400 -Sinaia, in timpul retreatului cu Rune Heivang.
Pentru mine a fost surprinzator sa-mi dau seama ca El Camino e atat de viu inca in fiinta ei,ca pulseaza energic in sangele ei,ca ii vorbeste o limba aparte.Doar ca de data aceasta mi-a tradus mesajul:
sapun compus din sare, argila, coaja de lamaie,ulei esential de lavanda si ylang -ylang .
Ca atare imi revenea doar sarcina sa asist la alchimia lor.
Dar ceva nu era clar, nu se lega, nu era rotund...
Aparent aveam un rol simplu si de fapt s-a dovedit unul complicat.A trebuit sa-mi pun in valoare sensibilitatea.A trebuit sa devin senzor si detector pentru ceva ce lipsea...
Raspunsul a venit : rodia.
Si am ramas minute bune in uimire.De ce ? Pentru ca aveam de ceva timp in dulap un borcanel cu pulbere de seminte de rodie ce nu se vroia adaugat in nici un sapun de pana acum.
Ma tot intrebam retoric ce asteapta?
Rodia e un fruct de legenda si putere prin calitatile ei exceptionale.
Iudeii o considerau un simbol al abundentei, pe cand budistii o considera un fruct binecuvantat a carei esenta aduce cu ea acea stare de "Inner Peace".
Acum a venit timpul ei : pulberea mea astepta de fapt Sapunul Camino...
Eu sper ca folosind acest sapun , sa ne putem defini noua insine Iubirea, sa ne gasim pacea interioara, sa aflam ce adevaruri profunde stau ferecate adanc in noi,exact asa cum incearca sa-si reveleze interiorul inimii si pelerinul de pe El Camino atunci cand ingenuncheaza in fata sicriului de argint al apostolului iubirii, Sfantul Iacob.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu